- Rapid TV

21 mai 2016

JUNIORI 2000 / RAPID ESTE CAMPIOANĂ

Ora 9 dimineaţa nu e, în mod clar, una la care să joci fotbal. Puştii lui Sică Damaschin însă, la ora aia deja erau echipaţi şi se încălzeau aşteptând fluierul de start al meciului. Dar nu un banal meci de juniori 2000, ci chiar cel la finalul căruia puştii ieşeau campioni. Câteva zeci de membri ai galeriei au fost la datorie şi au început să cânte încă dinainte ca meciul cu FC Voluntari să înceapă. Steaguri, petarde, torţe. Nimic nu a lipsit de pe marginea terenului Energoutilaj. Probabil cea mai proastă opţiune pentru juniorii noştri.

Toţi joacă acolo, absolut toate grupele. Iarba crescută în pâlcuri stufoase şi fanioanele roş-albastre nu i-au deranjat pe copii care au început tare, însă asediul lor din prima repriză nu s-a concretizat şi pe tabelă. 0-0 la pauză, dar un meci plăcut ochiului. Tănase sau Stoica, doi dintre oamenii ofensivi ai lui Sică Damaschin, chiar sunt prieteni cu mingea. Cei mai buni! Driblinguri cum de mult nu am mai văzut la Rapid şi acţiuni spectaculoase. Degeaba, e tot 0-0 şi puştii care au ieşit campioni municipali şi acum două sezoane, pe când abia îşi făceau buletin, cereau tacit ajutorul galeriei.
În mod telepatic acesta a venit, iar scandările au crescut în intensitate. A fost momentul descătuşării. Stoica, golgheterul echipei, a dat-o în bară la propriu, dar Badea, aflat în apropiere, n-a ratat ocazia să aducă Rapid în avantaj. Acelaşi Badea care în prima repriză a dat peste cu toată poarta goală în faţă. Pfiu, ce uşurare! O să avem şi noi campioni anul ăsta! Bucuria s-a dezlănţuit şi printre susţinători, iar fumul colorat de la torţele aprinse sincron au întrerupt vreo 2 minute reluarea meciului. Pe nimeni însă n-a deranjat. Toată lumea stătea şi admira bucuria pur rapidistă, pe care nu o mai vezi altundeva.
Pe fondul unui joc grozav am dat gol, însă pe fondul euforiei de după, am luat imediat unul. Exact cel care anula tot şi care o făcea campioană pe Dinamo… Băieţii şi-au revenit Rapid, dar nu au găsit repede drumul spre gol. Tăpşanul de sub picioare le juca numai feste şi le arunca mingea în toate direcţiile. Până când puştiul cu 21 pe spate şi cu o claie de păr pe cap s-a decis: „Duc mingea în faţa porţii!” Gambele pline de fibră l-au ascultat şi l-au ajutat să dribleze trei adversari în banda dreaptă! Aşa a ajuns în careu de unde a servit mingea ideal pentru Stoica. 2-1! Suntem iar campioni! Din nou fum colorat!
La nivelul acesta de vârstă, reprizele sunt de câte 40 de minute fiecare, iar până la final mai erau undeva la 20 de minute. Timp suficient pentru a trăi periculos. Mai ales că talentatul Stoica a irosit o ocazie rarisimă, nimerind bara în loc de plasa porţii Voluntariului. Ufff, galeria a simţit momentul greu şi încurajările au devenit din ce în ce mai puternice. Băieţii au simţit şi nu s-au mai temut. Stoica părea că zboară, că pluteşte. Atacantului îi ieşeau toate fazele. Doar golul lipsea. Al doilea, cel care ar fi pecetluit, în mod cert, soarta unui sezon frumos.
A scos însă un fault pe la vreo 22 de metri de poartă, lateral dreapta. În aceeaşi zonă pe care Tănase o transformase în teritoriu de jonglerii cu câteva minute înainte. Atacantul s-a repezit să ia mingea. Nu era neapărat o poziţie de tras la poartă, dar şi-a ascultat instinctul. A dat la scurt! Impecabil! GOL! GOL! GOL! E gata, Rapid, grupa 2000, antrenată de Sică Damaschin, devine campioană municipală! În faţa lui Dinamo şi a Concordiei Chiajna, două cluburi care oferă condiţii mult mai bune juniorilor! E o performanţă uriaşă! A urmat o bucurie fără margini, dar care, în mod absolut şocant, nu s-a concretizat şi cu ceva medalii sau vreo Cupă.
Ne-am interesat de ce. Un părinte a dat răspunsul incredibil: „Nu sunt bani, aşa zice AMFB! Nici turneu naţional nu se mai face, asta e situaţia”. Doare, dar ăsta e adevărul din fotbalul românesc. Un rând de medalii şi o Cupă, care să nu fie cele mai ieftine, dar care nici să nu epateze, nu ar fi costat mai mult de 100 de euro! Să fim serioşi! Nici măcar atât nu merită aceşti copii?! Organizaţiile fotbalistice de la noi din ţară sunt la pământ, aşa că poate Valerii Moraru ar avea un cuvânt de spus. Nu de alta, dar ar fi păcat ca aceşti puşti să nu fie răsplătiţi, pentru succesul lor măcar cu câte o medalie şi cu câte 100 de euro! Haide, că nu e înjurătură pentru dumneavostră! E un gest de bun simţ!
sursa: 1923.ro